Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Mai puţin cunoscut românilor, deşi se află chiar în „poarta“ de intrare pe Valea Prahovei, Castelul Posada sau Castelul Bibescu a fost incendiat de nemţi în Primul Război Mondial pentru a distruge arhiva Legislaţiei Britanice, depozitată aici de Lordul Thomson, amantul Marthei Bibescu. În 1950, un nou incendiu a desăvârşit dezastrul. Castelul a fost reşedinţa de vară a Marthei şi a soţului acesteia, George Valentin Bibescu
Zeci de mii de turişti trec în fiecare weekend pe lângă unul dintre frumoasele castele ale României, fără a şti măcar de existenţa lui. Mai rar, cei care fac popas la Muzeul Cinegetic de la Posada, Comarnic, află, cu suprindere, că, în apropiere, se află un frumos castel, cu o istorie zbuciumată.
De altfel şi simplul motiv că nu este în circuitul turistic contribuie la păstrarea castelului în anonimat. Dacă, totuşi, intraţi să vedeţi singurul muzeu cinegetic din România, depozitar a numeroase trofee de vânătoare, inclusiv recoduri mondiale, vă puteţi plimba şi pe aleile frumosului domeniu de la Posada. Muzeul este adăpostit într-o clădire ridicată de comunişti în curtea castelului Bibescu. Castelul a fost extins de Valentin Bibescu.
Iniţial, un conac de vânătoare Palatul ascuns în coasta muntelui a fost ridicat de domnitorul Gheorghe Bibescu în anii premergători Revoluţiei de la 1848, între 1842 şi 1848. Iniţial, a fost un conac de vânătoare contruit din piatră de râu, în stilul caselor de munte. Spre anii 1900, conacul s-a extins cu aripi noi, bolţi, curţi interioare, transformându-se în palat. După două generaţii, palatul a devenit reşedinţa de vară a familiei a Marthei Bibescu şi a soţului său, George Valentin, nepotul lui Gheorghe Bibescu. Valentin Bibescu este descendentul familiei cu cele mai strânse legături cu această proprietate.
A copilărit aici, iar la maturitate va extinde vechiul conac şi îl va transforma în castel, reşedinţa de vară a tinerei şi zbuciumatei familii Bibescu. În scurtele perioade pe care Valentin şi Martha le petreceau în ţară, destinaţia favorită era castelul de la Posada.
Martha şi Valetin Bibescu, două personalităţi fascinante
Destinele celor două personalităţi fascinante şi controversate ale primei jumătăţi din secolul trecut, Martha şi Valentin Bibescu, s-au împletit şi cu cel al castelului de la Posada. Martha şi Valentin s-au căsătorit în 1905, pe când ea avea doar 16 ani, iar el 25. S-au iubit nebuneşte o vreme, dar, destul de repede, dragostea s-a stins. În ciuda numeroaselor relaţii pe care le-au avut amândoi, Martha şi Valentin au rămas căsătoriţi.
Individual, cei doi au avut destine excepţionale. Valentin (1880-1941), îndrăgostit de natură, înălţimi şi aventură, devine unul dintre pionierii aviaţiei şi ai automobilismului. În copilăria de la Posada, Comarnic, la reşedinţa ridicată de bunicul său descoperă „ispita adâncimilor“, nefrica de înălţime şi dragostea de plutire. Unul dintre cei mai buni piloţi români, este fondatorul ACR-ului, dar şi al Aeroportului Băneasa. A fost preşedintele Comitetului Olimpic Român, dar şi Maestru al Marii Loji Naţionale din România.
La rândul său, Martha Bibescu (1889-1973, Paris), a fost una dintre cele mai frumoase şi cunoscute românce ale începutului de secol XX. A fost romancieră, poetă, politiciană şi memorialistă română şi franceză, premiată de Academia Franceză şi membră a Academiei Regale de limbă şi literatură franceză din Bruxelles, în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noailles. A fost şi una din primele femei-mason ale României. Castelul Posada, un destin zbuciumat Valentin i-a dăruit Marthei Palatul Mogoşoaia, reşedinţa de suflet a prinţesei. Prin contrast, Castelul de la Posada a fost locul ideal de odihnă, de inspiraţie şi creaţie artistică pentru Martha.
După lungile sale călătorii în lume, printre care şi Persian, prinţesa se retrăgea la castel pentru rememorare şi creaţie. Castelul Bibescu a fost şi locul preferat al lui Valentin, care revenea aici după fiecare aventură automobilistică sau aviatică. Mai mult decât Valentin, castelul îşi leagă destinul de Martha Bibescu, devenită una dintre cele mai influente, cultivate, dorite şi respectate femei din Europa, de care se îndrăgostise chiar şi prinţul moştenitor Wilhelm al Germaniei.
În castelul liniştit şi izolat de la Posada, Martha a născut la 17 ani singurul său copil, o fetiţă, Valentina. Tot la Posada a început povestea de dragoste şi legătura cea mai stabilă din viaţa Marthei Bibescu, cu lordul Cristopher Thomson of Cardington care a iubit-o până la moarte.
Ofiţer de informaţii al legaţiei britanice la Bucuresti, acesta avea menirea să atragă România în alianţă cu Antanta. La înaintarea trupelor germane, el a acuns toate documentele secrete britanice - arhiva Legislaţiei Britanice - în palatul de la Posada. După nici zece zile, ascunzătoarea a fost găsită, în noaptea de 24/25 septembrie 1915, clădirea principală a castelului a fost incendiată de trupele germane, iar arhivele distruse.
De asemenea, în decembrie 1916, trupele maghiare au devastat celelalte clădiri ale castelului şi au distrus pinacoteca, colecţia de tablouri şi picturi achiziţionate de prinţul Bibescu. Martha Bibescu, una dintre cele mai frumoase şi cultivate române ale secolului trecut Tot la Posada, pe 8 decembrie 1916, Martha primeşte vestea că palatul Mogoşoaia a fost jefuit. Pagubele au fost foarte mari, mobilierul a fost distrus, perdelele smulse, vesela furată, picturile arse, dar Martha Bibescu investeşte toţi banii obţinuţi din vânzarea cărţilor pentru a readuce la viaţă locul său drag. Renovat şi amenajat ca reşedinţă princiară, îşi păstrează această funcţionalitate până în perioada celui de al Doilea Război Mondial, când a fost ocupat provizoiu şi de armata germană.
Un al doilea incendiu, în 1950
Din păcate, Valentin Bibescu murise în 1941, astfel că la sfârşitul războiului, Martha Bibescu părăseşte România şi se stabileşte la Paris. Prinţesa nu a mai apucat să-şi revadă niciodată fostul cămin. După plecarea familiei Bibescu, castelul Posada şi dependinţele sale au intrat în posesia statului roman, cu diverse utilizări. Blestemul focului urmăreşte castelul astfel că, în 1950, un incendiu provoacă pagube serioase. Refăcut parţial după naţionalizare, comuniştii îl folosesc ca tabără pentru elevi şi chiar reşedinţă pentru refugiaţi coreeni. În anii ’70, a intrat în administraţia Castelului Peleş drept loc de depozitare şi ateliere de restaurare, funcţionalitate pe care o are şi astăzi, alături de cea de Muzeu Cinegetic, într-o clădire ridicată ulterior pe domeniu. Din păcate, Castelul de la Posada nu se vizitează. Proiectele de restaurare a reşedinţei Bibeştilor nu s-au concretizat niciodată din lispă de fonduri.
adevarul.ro