Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Ținută sub tăcere de mai mulţi ani, descoperirea accidentală a unor specialişti români ce realizau studii geodezice în anul 1986 pentru amplasarea unei termocentrale în apropierea Mării Negre, la Mangalia, Peştera Movile avea să fie considerată una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului ce revoluţiona complet teoriile asupra apariţiei vieţii pe pământ.
Epocala descoperire realizată de cercetătorul Cristian Lascu a fost certificată zece ani mai târziu de către cercetătorii de la NASA, care au adus la Mangalia un laborator mobil ultrasofisticat şi o echipă de savanţi ce au lansat un proiect de cercetare în colaborare cu omologii români.
Peştera Movile, de lângă Mangalia, avea să uimească întreaga lume ştiinţifică o dată cu descoperirea vieţii într-un ecosistem chemoautotrof unic, total izolat de atmosfera terestră şi perpetuat într-o lume subterană ostilă oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafaţă. Pentru prima dată când se descoperea viaţa în cele mai ascunse cotloane ale pământului, viaţa subterană nu depindea de cea de la suprafaţă.
Larry Lemke, de la NASA, care lucrează la o misiune de cercetare a existenţei vieţii pe Planeta Roşie, a asemănat condiţiile de viaţă din peştera Movile cu cele de pe Marte şi a avansat supoziţia că ar fi fost posibil să fi existat forme de viaţă pe această planetă, în urmă cu 3,5 miliarde de ani, când Marte era mai caldă. Cazul peşterii Movile a readus speranţa găsirii unor forme de viaţă incipiente în subteranul planetei roşii, unde există surse de apă lichidă caldă.
Descoperirea de la Movile i-a inspirat şi pe scenariştii americani, care au turnat filmul "The cave", în 2005, în regia lui Bruce Hunt.
Însă, la Movile, biologii de la Institutul Naţional de Speologie au descoperit un cerc complet închis, un ecosistem stabil alcătuit din vieţuitoare şi fungi, total izolat şi independent de suprafaţa terestră, la doar 20 de metri adâncime ce funcţionează pe baza chimiosintezei şi a fost separat complet de mediul exterior timp de circa 5,5 milioane de ani. Acest lucru l-a făcut pe unul dintre cercetătorii care au descoperit şi studiat flora şi fauna de aici să concluzioneze că, dacă în urma unui război nuclear viaţa de pe pământ ar dispărea, acest ecosistem ar fi un supravieţuitor.
Explorarea ştiinţifică a Peşterii Movile, mărturiseşte Cristian Lascu, a început abia în 1990, timp în care peştera a fost izolată. "În total, aici s-au descoperit 35 de specii complet noi care trăiesc într-un mediu foarte bogat în hidrogen sulfurat, cu o atmosferă foarte săracă în oxigen, dar bogată în dioxid de carbon şi metan, asemănătoare oarecum cu fosele vulcanice de pe Planeta Marte, după cum au apreciat ulterior cei de la NASA", spune Lascu.
Lucrările explorative de cercetare (biospeologică şi geologică) au fost conduse de Cristian Lascu, Ștefan Sârbu şi Radu Popa (membri GESS). Pe suprafaţa apei sulfuroase din peşteră s-a observat prezenţa unui strat de câţiva milimetri grosime de substanţă albă, cremoasă despre care s-a constatat că era vorba despre o substanţă organică nutritivă, în care se aflau numeroase organisme, îndeosebi melci mici şi viermi.
Potenţialul ştiinţific al Peşterii Movile nu este epuizat, a declarat Cristian Lascu pentru AGERPRES. De altfel, observaţiile continuă aici şi se fac explorări în fiecare an, dar integritatea habitatului este pusă în pericol în fiecare zi, inclusiv de către "căutătorii" de fier vechi, care atentează constant la imensa uşă metalică ce obturează accesul de la suprafaţă.
"Mai există un pericol constant, pe care autorităţile locale trebuie să-l ia în calcul şi este chiar în sarcina lor... Acela al extinderii zonei urbanizate din Mangalia către perimetrul în care este localizată peştera şi care este definit drept rezervaţie ştiinţifică cu regim strict protejat. Ei bine, în cartierul nou construit ce se extinde trebuie racordate toate locuinţele la reţeaua de canalizare, căci orice fosă septică clandestină poate provoca infiltraţii în subsol ce ar ajunge, prin pânza freatică, în mediul special din Peştera Movile, care se pare că păstrează secretul originii vieţii.
Prezenţă umană în acest loc ameninţă serios existenţa ecosistemului, deoarece simplul proces respirator poate cauza dezechilibre ireversibile, prin modificarea nivelului de oxigen şi de dioxid de carbon din peşteră. De altfel, pentru protejarea habitatului şi ecosistemului perioada de lucru în interiorul peşterii este limitată la doar două ore şi accesul este permis de maxim două ori pe lună, pentru specialişti şi limitat la maxim trei persoane, într-o incursiune. În plus, trebuie purtate încălţăminte şi costume curate, pentru a evita contaminarea", avertizează Lascu.
Cercetătorii români spun că nu există dovezi ale provenienţei apei din exterior şi că apa din caverne provine cel mai exact dintr-o rezervă subterană care ar fi fost păstrată aici timp de peste 2500 de ani.
În peşteră au fost identificate două spaţii cu aer. În primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, iar în cel de-al doilea a fost descoperit un strat ce avea o consistenţă lăptoasă, compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otrăvit cu gaze nocive vieţii, hidrogenul sulfurat şi dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scăzut. Absenţa luminii solare duce la eliminarea posibilităţii de a obţine hrana prin fotosinteză, iar organismele de aici s-au adaptat la condiţiile de mediu utilizând energia chimică rezultată din oxidarea hidrogenului sulfurat.
Microorganismele folosesc chimiosinteza (sau chemosinteza) pentru a-şi procura hrană. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect lăptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrană pentru celelalte animale aflate în peşteră, ei fiind ultima verigă a lanţului alimentar. Vietăţile din subteran au culoare pală, iar ceea ce îi diferenţiază complet de rudele lor de la suprafaţă este lipsa totală a vederii şi antenele de proporţii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe întuneric.
"Expediţii ulterioare aveau să identifice alte trei zone cavernicole, oarecum asemănătoare ca morfologie cu Peştera Movile, alimentate cu ape sulfuroase şi termale unde există viaţă, în Italia, în Munţii Apenini, în Grecia şi la Marea Galileii, în Israel, unde există adevărate oaze subterane cu vieţuitoare înrudite cu fauna de la noi, dar Movile îşi păstrează unicitatea absolută", a subliniat dr. Cristian Lascu.
Din punct de vedere geologic peştera este cuprinsă în Platforma Moesică şi datează din Cuaternar. Cu o lungime de 300 de metri şi o suprafaţă totală de doar 12.000 mp, peştera este relativ mică, având pasaje înguste ce alcătuiesc un labirint de galerii joase, de 1-2 metri, cu profil rotunjit, săpate în călcare oolitice şi lumaselice, sarmaţiene. Se crede că populaţia peşterii a fost izolată în urmă cu cinci milioane jumătate de ani, când nivelul Mării Negre a scăzut simţitor, o perioadă în care cei mai apropiaţi strămoşi ai omului de azi erau maimuţele din sudul Africii.