Misterele Manastirii rupestre de la Butuceni, Orhei


Manastirea rupestra Butuceni, din raionul Orhei - Republica Moldova - este situata pe raul Raut, langa satul cu acelasi nume, la 15 kilometri departare de municipiul Orhei. Este amplasata pe un promontoriu de pe malul drept, stancos si abrupt al Rautului, constituit din roci calcaroase.

In "Descrierea Moldovei" a lui Dimitrie Cantemir gasim o mica notita cu privire la "ruinele unui targ vechiu, pe care locuitorii il numesc Orhei Vechiu. De pe situatia lui se vede ca raspunde lui Petrodava din vechia Dacie". Autorul precizeaza aceasta localitate "pe malul de apus al lacului, in padurile dimprejur", lacul se gaseste nu departe de targul Orhei "spre rasarit", unde este si o "insula frumoasa".

Dimitrie Cantemir, facand o mica confuzie in ce priveste situatia geografica a vechiului targ, fara indoiala a avut in vedere localitatea numita "Pestera" de pe malul Rautului, langa satul Trebujeni, la o distanta de vreo 15 kilometri de la Orheiul de astazi spre rasarit, unde se vad si acum urmele unei cetati mari. Desigur ca in legatura cu aceasta cetate a fost si biserica veche din comuna Butuceni.

Malul Rautului, stancos in general, pe masura ce se apropie de Nistru devine atat de inalt si abrupt, incat pe distante mari este imposibil de a-l cobora sau urca.



In apropiere de Trebujeni, cursul raului se incolaceste in asa fel, ca formeaza o peninsula rotunda, prinsa numai cu o fasie ingusta de pamant cu restul terenului. Malul acestei peninsule e lin, cu o usoara urcare spre limba de pamant, care o leaga cu imprejurimile; in general nivelul acestei portiuni de pamant este mai jos decat nivelul terenului din jurul raului.

Malul stang al Rautului, adica malul opus, este atat de stancos si abrupt, incat formeaza un zid de aparare naturala, in forma de semicerc. Pe aceasta peninsula atat de bine aparata  se vad urmele orasului despre care vorbeste Cantemir.

Valuri, resturi de caramida, piatra si moluz, arata ca aici a fost un oras mare. Se distinge si locul, unde a fost biserica, cu cimitir in jur. Cateva pietre de la cimitir au gravata pe ele crucea in forma ei moldoveneasca.



Aceasta dovedeste, ca chiar daca aici a fost vreodata Petrodava, ceea ce este foarte posibil, ea devine, mai pe urma un oras moldovenesc, poate chiar Orheiul Vechi. Cercetari mai deslusite si sapaturi ar deslusi aceasta chestiune.

Pe malul opus cetatii, in stancile dinspre miaza-zi se vad ferestrele si usa bisericii din Butuceni. Ca sa patrunzi in biserica in vechime trebuia sa treci raul si sa urci pe trepte de piatra, astazi ruinate, pana pe la mijlocul malului stancos.

Aici o intrare la dreapta ducea intr-o galerie aproape rotunda, sapata in stanca de o inaltime de 1.3-1.4 metri, formata dintr-o sala in jurul careia sunt asezate 11 caverne mici, despartite una de alta printr-un zid natural; fiecare din aceste caverne este cam de 4-5 metri patrati.



Peretii acestei galerii sunt afumati; pe ei sunt gravate in cateva locuri cruci. Se vede ca aici au fost candva chilii, unde locuiau calugarii. Din galerie urci cateva trepte pe un coridor ingust spre stanga si dai in biserica sapata si ea in piatra. O usa, care duce pe o terasa si trei ferestre, deschid o panorama admirabila asupra Rautului, care serpuieste jos, si asupra fostei cetati.

Biserica de o lungime cam de zece metri este impartita in trei parti: altarul, cu o mica caverna in capat, corul si nartexul. Altarul se desparte de cor printr-o catapeteasma de lemn, iar corul de nartex printr-o icoana mare in postament, si rame asezata in mijlocul bisericii. De deasupra icoanei, din bolta de stanca se vede ca pe vremuri curgeau si picaturi de apa, care se adunau intr-un vas dinaintea icoanei.

Biserica este boltita, adica stanca a fost taiata, danduse tavanului bisericii forma de bolta. Din biserica, astazi parasita, o galerie duce spre miaza-zi; galeria ingusta de 1.5 metri si de o lungime de 20 metri cu un urcus usor se termina cu un garlici, pe partea opusa a coamei stancoase, care iese la o noua cotitura a Rautului, unde se incepe satul Butuceni. Deasupra garliciului se inalta o clopotnita, zidita in secolul al XIX-lea.

Biserica din Butuceni nu figureaza in catagrafia bisericilor din anii 1812-1813. Acest fapt face sa se creada legenda, care se confirma si de catre cronica bisericii, ca biserica din Butuceni cu manastirea a fost parasita cine stie cand de calugari.

Scarile dinspre Raut s-au daramat, astfel ca nimeni nu putea patrunde in biserica. Pe la anul 1820 locuitorii din Butuceni, avand nevoie de biserica au sapat in stanca un coridor dinspre Butuceni si au intrat in biserica, gasind numai o evanghelie pe masa din altar. 

In biserica s-au pastrat cateva icoane cu inscriptii moldovenesti din secolul al XVIII-lea sau poate si al XVII-lea in asa fel: "Pocaiti-va, pocaiti-va ca sau apropiat Imparatia lui Dumnezeu. Ca iata pomul si sacurea la radacina lui zaci."

Icoanele sunt pictate pe lemn si pe panza. Aceste din urma vadesc influenta scoalei de pictura italiene. Carti si alte obiecte bisericesti nu s-au pastrat.



Daca asupra bisericii din Butuceni nu avem nici un fel de date in ce priveste zidirea ei, in apropiere de aceasta biserica, la 1-1.5 kilometri mai sus pe Raut, in fata aceleiasi cetati, se gaseste un rand de grote, una langa alta, care dovedesc ca si aici a fost o manastire, legata cu aceeiasi cetate.

Unele din grote sunt astupate de blocuri de piatra cazute de deasupra. In unele dintre ele sunt paturi de piatra in mici caverne, ca si acelea de la biserica din Butuceni. La intrarea uneia din ele gasim urmatoarea inscriptie: "Ieromonah Paisie."

Cea mai mare din caverne a fost biserica, in forma celei de la Butuceni, insa cea mai joasa si mai mica; deasupra intrarii citim numele ziditorului, in limba slavona, adica: "Aceasta manastire a facut-o robul lui Dumnezeu Bosii parcalabul Orheiului cu sotia si copiii sai in cinstea Domnului Dumnezeu pentru iertarea pacatelor sale. Seleveastr anul 7183 (1675)."

Se pune intrebarea, daca Orheiul in timpul lui Cantemir se gasea unde este astazi, cu doua-trei decenii mai inainte, adica la anul 1675, putea el sa fie in localitatea Pestera, adica acest oras a fost transformat in ruine intr-un timp asa de scurt? Sau poate aici a fost un alt oras, cu care manastirea era in legatura? Si aceasta intrebare poate fi rezolvata numai prin sapaturi la fata locului.

Pe stanca din afara de biserica se mai pot citi urmatoarele inscriptii sterse de vreme, tot in limba slavona: "Pomeneste Doamne sufletele robilor lui Dumnezeu Chiriac cu sotia, robul lui Dumnezeu Toder Crasan." si o alta "Pomeneste Doamne... ieromonah Vasilie igumen si fiul lui iereul... dela."

O inscriptie cu greu citita vorbeste in limba moldoveneasca: "Acest zapis este a lui Vasile Adeescul si cu razasii ratalec... in zilele lui Constantin Voda duca in Ivance si au fost stet hatman la Ucraina si noi am ernat atunce aici leto 7198 (1690) noiabri 20."

Manastirea zidita de catre parcalabul Orheiului Bosie, condusa intr-o vreme de un egumen Vasilie si de un fiu al sau, manastirea care a adapostit intr-o iarna, pe la 1681 si ceva, cand Constantin Duca era in Ucraina, pe Adeeacul cu razasii lui, poate cazaci moldoveni, exista si in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.

In stanca, la intrare in biserica s-a pastrat locul unei icoane, care a fost zugravita pe piatra cu vopsea rosie si verde, si unde s-a pastrat anul 1772. Adica manastirea lui Bosie a existat mai bine de o suta de ani. Cand, prin ce imprejurari s-a desfiintat ea, ce rol a jucat in viata tinuturilor de langa Nistru, este o chestiune la care nu putem raspunde. Presupunerile unor cercetatori, care vor sa faca din manastirea parcalabului de Orhei, o manastire ucraineana este mai mult decat naiva.

In tot cazul, aceste locuri ne arata ca aici candva a fost un centru puternic moldovenesc. Aceasta se dovedeste inca printr-o marturie: la un kilometru spre apus de la clopotnita bisericii din Butuceni, pe o limba de pamant scaldata de apele Rautului, se gaseste o piatra mormantala, pe care se poate citi: "Aice... feciorii atalui... Iordachi Gugutenc[u] nepotu lui Dumitrascu Portarescul  biv logofet 1628."

Daca cifrele din urma au fost citite drept, ar urma ca aceste cuvinte in limba moldoveneasca pe o piatra, fara indoiala veche, au fost gravate la anul 1628.

Manastirea a fost inchisa pe la 1816. In perioada sovietica acest complex istoric a fost transformat in muzeu sub cerul liber destinat turistilor din fosta Uniune Sovietica. Reinfiintarea manastirii se datoreaza unei cereri din partea locuitorilor satului Butuceni in 1996. In prezent, manastirea "Butuceni" functioneaza.