O legendă care dă fiori îi ține departe pe localnicii din Dor Mărunt de pădurea Călugărească. Pădurea este situată în inima Bărăganului și acum 200 de ani a avut loc un adevărat măcel. Schitul de călugări a fost cotropit și preoții uciși unul câte unul de către turci.
Blestemați de oamenii în sutană, ucigașii nu și-au găsit liniștea nici până astăzi. La rândul lor, aceștia ar fi îngropat o comoară pe care a găsit-o un localnic, însă în loc să aibă parte de o viață îndestulată, omul a fost lovit de multe nenorociri.
Despre Pădurea Călugărească se spune că este locul unde nu bate vântul, iar sufletele care nu și-au găsit liniștea bântuie printre copaci.
Pe vremuri, Aici, trăiau călugări, într-o mănăstire. Mărturie este crucea de piatră care se află în mijlocul pădurii. Călugării au fost cu toții omorâți. Unul dintre ei a aruncat un blestem asupra turcilor. Așa se face că, după moarte, sufletele celor care și-au mânjit mâinile cu sângele călugărilor bântuie prin desișurile pădurii.
La marginea pădurii, sunt mai multe cruci care nu permit spiritelor să iasă din pădure. Lumea se ferește să intre în pădure. Pe crucea din mijlocul pădurii este scris anul 1831.
Cu mulți ani în urmă, pădurea a fost plină de cruci de călugări. Se vorbește despre Schimnic, un sfânt, care a început călugăria la Dor Mărunt. El trăia într-un bordei din mijlocul pădurii și la el veneau domnitori să-i binecuvânteze, printre care și Negru Vodă.
Mai târziu, după moartea Schimnicului a fost ridicat un schit, în mijlocul pădurii.
Pintecan, un localnic, a descoperit la rădăcina unui nuc un ulcior plin cu galbeni. Ulciorul fusese ascuns de turci. El a avut un vis în care i se cerea să ridice o biserică. A ignorat acest vis și a început să-și cheltuie averea cumpărând oi.
Necazurile s-au ținut lanț. Copilul i-a murit și o parte din avere a pierdut-o. După această nenorocire, a ridicat biserica din Dor Mărunt. Biserica a fost sfințită în anul 1939.