Tomiris, regina uitata a dacilor


Mitologia Daciei eterne este un tezaur pe măsura capacităţii de creaţie spirituală a strămoşilor noştri, strălucitoare în sublimitatea ei; ea nu cunoaşte nici timp, nici moarte, supravieţuind în anamneza poporului român. În aceste note sumare încercăm să reconstituim imagini ale unor personalităţi care alcătuiesc lumea fascinantă a strămoşilor noştri, oferind nu numai Antichităţii, dar şi nouă, urmaşilor, personalităţi emblematice, considerate drept model pentru orice posibilă istorie universală a moralei războinicilor geto-daci.
 
Se pare, totuşi, că despre regina Tomiris ştim încă foarte puţin, unii chiar spun că despre ea ar şti mai mult occidentalii decât românii de astăzi. Din păcate, nici manualele şcolare nu mai oferă copiilor noştri suficiente repere de moralitate. Poate că Tomiris, regina massageţilor, ar fi rămas necunoscută pentru cultura europeană, dacă nu ar fi reuşit să-l învingă pe Cirus cel Mare, regele perşilor, în anul 529 î.Hr. sau 530. Cirus se numea Kurus, Kiros sau Keyhusrev, în limba persană veche – farsı. 

El a domnit în perioada 576– – 529 î.Hr. A pus bazele Imperiului Persan şi a fondat dinastia Achaemenizilor. Ca un Baiazid al perşilor, el a cucerit Regatul Mezilor, Regatul Lydia şi regatul Noului Babilon. A unit cele două regate iraniene. Cirus voia să cucerească şi Egiptul, şi poate că l-ar fi cucerit, dacă nu ar fi existat regina geto-dacilor Tomiris, vestită prin frumuseţea ei morală, curajul şi credinţa nestrămutată în ideea de libertate.



“După ce a obţinut această victorie şi după ce a luat aşa de multă pradă de la duşmanii ei, regina Tomiris a trecut spre acea parte din Moesia, care acum se numeşte Sciţia Minor, un nume care vine de la Sciţia Mare, şi a construit cetatea Tomis pe ţărmul moesian al Pontului, după numele ei”. Aşa scrie istoricul Jordanes (Iordanes) pe la anul 551 d. H., în lucrarea “Getica sau Despre originea şi faptele geţilor”. Pe atunci era episcop şi locuia – după opinia unor istorici – undeva pe malul Dunării de Jos din Dacia. 

Got de origine, Iordanes era mai aproape de evenimentele evocate, în comparaţie cu noi, şi avea acces la documente pe care nu le vom mai găsi niciodată. Istoricul avea la dispoziţie multe izvoare dispărute astăzi, printre care şi cele 12 cărţi scrise de Cassiodorus. Mărturia lui este cea mai bună dovadă că regina Tomiris a pus bazele cetăţii Tomis.