Pentru a ne feri de duhurile rele, în noaptea Sfântului Andrei usturoiul nu trebuie să lipsească din nicio casă. Din străbuni, oamenii păstrează tradiţia şi ung ferestrele şi porţile cu usturoi. În noaptea de Sfântul Andrei se spune că spiritele morţilor bântuie prin locurile în care au trăit, iar fetele de măritat îşi văd ursitul în vis.
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie se crede că locuinţele sunt păzite de strigoi, dacă oalele şi cănile sunt întoarse cu gura în jos şi cenuşa caldă e scoasă din sobă.
De când se ştie, Stana Călin(80 de ani), din Călăraşi, s-a ferit cu usturoi de strigoii care bântuie în noaptea de Sfântul Andrei. „De când eram copil, am ţinut cont de tradiţii pentru că ne era frică de sufletele morţilor care umblă ca nălucile în această noapte. Nu numai că ungeam tocurile uşilor şi porţilor cu usturoi, dar mâncam şi noi ca să nu se apropie duhurile rele. Când se lăsa întunericul, poarta se deschidea singură, iar câinii începeau să urle şi trosneau încheieturile casei. Bunica ne zicea că sunt sufletele celor dispăruţi şi care nu au linişte“, îşi aminteşte tuşa Stanca, o bătrână din Călăraşi.
Previziuni pentru anul agricol
Pentru a afla cât de rodnic va fi următorul an, se pun boabe de grâu la încolţit, într-o strachină cu apă. Cât de des va răsări grâul, atât de bogată va fi recolta de anul viitor.
Obiceiul se păstrează şi acum în localităţile din judeţul Călăraşi: la Dichiseni, Roseţi, Alexandru Odobescu, Gălăţui şi Independenţa.
În această zi nu se dă împrumut ori în dar căci vei păgubi. În unele sate, copiii taie mlădiţe din pomii roditori (meri, peri, cireşi, vişini, pruni etc.) şi le pun în apă, la căldură, pentru a înmuguri până la Sf. Vasile, când fac din ele sorcove, pentru a-şi sorcovi părinţii şi neamurile.
"Usturoi la fereastră şi grâu pus la încolţit sunt două dintre tradiţiile care sunt respectate şi în zilele noastre. Dacă grâul creşte, înseamnă că va fi un an roditor, dacă nu încolţeşte, recolta din anul următor va fi slabă“, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos Călăraşi.
Tot de sfântul Andrei, în unele zone din Bărăgan, fetele fac turtă din făină de grâu, cu apă şi multă sare, şi se spune că acel flăcău ce îi aduce fetei noaptea apă în vis, să-şi astâmpere setea, o va lua de nevastă.
Noaptea de SFANTUL ANDREI este un fel de noapte magica, cand ca sa se tina in cumpana raul se fac diferite gesturi care sa protejeze. Unul din ele este faptul ca se unge cu usturoi la tatana usii, la prag, la geamuri, peste tot pe unde in casa ar putea sa intre raul. Chiar la grajduri se punea ca nu cumva sa intre vrajitoarele, sa intre raul.
Se spunea de asemenea ca in ajun circula strigoi, acestia fiind suflete pedepsite care din cauza unei vieti nepotrivite sau luata prin violenta bantuie, si atunci tot drept aparare se folosea usturoiul, copiilor li se facea cruciulita cu usturoi pe manuta, li se facea de mancare cu usturoi, cam toate sunt in jurul acestei idei de lupta impotriva magicului negativ.
-Fetele care vor sa se marite ascund sub perna un fir de busuioc, pentru a-si visa iubitul.
-La miezul noptii de SFANTUL ANDREI, fetele intorc un ulcior de lut cu gura in jos, pun pe fundul vasului 3 carbuni incinsi si rostesc o incantatie, pentru a cuceri inima baiatului iubit.
-Fetele care vor sa-si vada ursitul trebuie sa stea goale intre doua oglinzi, la miezul noptii, cu doua lumanari aprinse in mana. In oglinda din spate vor vedea scene din viitorul lor, inclusiv chipul celui care le va fi sot.
-O alta metoda pentru a afla de SFANTUL ANDREI cum arata ursitul este urmatoarea: fata tine doua lumanari aprinse in mana si priveste intr-un pahar cu apa in care a fost aruncata o verighete sfintita, pentru cununie.
-In noaptea de SFANTUL ANDREI, cei care vor sa afle dezlegarea unor mistere sau enigme din trecut trebuie sa participe la un ritual bizar in cimitir. Intr-un vas cu apa descantata, ei vor vedea tot ce s-a intamplat.
-Spiritele rele nu vor avea acces in casa daca gospodinele vor intoarce in seara de SFANTUL ANDREI toate canile si vasele cu gura in jos.
-Tot pentru alungarea spiritelor se agata usturoi la intrare, iar animalelor li se pune in mancare busuioc si in apa cateva picaturi de agheasma.
“Punerea grâului în farfurie, o practică muntenească, este aparenţa dintre viu şi mort. Sămânţa, prin felul în care este faţă de germene, aparent moartă, creează ca şi timpul, şi Universul, şi vegetaţia, aparenţa unei morţi. Dar, de fapt, în această haină a morţii zace viaţa, vitalitatea. Ziua Sfântului Andrei este şi un timp al începuturilor de clăci, al activităţilor făcute în grup. În felul acesta, Sfântul Andrei este un fel de început de iarnă, început de altfel de activităţi care nu mai au în atenţie hotarul, ci gospodăria.
El ajunge să fie spaţiul vital al omului foarte ferm delimitat şi apărat prin aceste practici, precum mâncatul de usturoi, care este arma cea mai eficientă împotriva multor rele văzute şi nevăzute.
Astăzi, usturoiul este una dintre "armele" împotriva răcelilor. Oamenii de la sate mancau din belşug usturoi şi scăpau de betegeala trupului”, a explicat Doina Işfanoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului din Capitală.
Betleemul neamului românesc
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, localitate aflată pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, şi este fratele Sfântului Apostol Petru. Se numără printre cei doisprezece apostoli, fiind primul care l-a urmat pe Hristos, după ce Sfântul Ioan Botezătorul a mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos. Petru şi Andrei au renunţat la îndeletnicirea de pescari, i-au urmat lui Hristos şi, după Învierea Domnului, au devenit „pescari de oameni“.
"Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia în ţinuturile Bitiniei, Traciei, Macedoniei şi Sciţiei Minor, adică Dobrogea de astăzi, în cetăţile Tomis, Callatis şi Histria. De aceea este cunoscut drept „apostolul românilor“, spune părintele Paul Tudorache de la biserica "Sfânta Cuvioasă Parascheva". Primul propovăduitor al Evangheliei
Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri creştine, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar şi în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. “În sprijinul evanghelizării teritoriilor de pe ţărmul apusean al Mării Negre de către Sfântul Andrei vin si unele colinde, legende şi obiceiuri din Dobrogea şi din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomeneşte de "schitul" sau "mănăstirea" lui Andrei, la care veneau Decebal si Traian, cel din urmă ascultând şi slujba săvârşita acolo. Există apoi câteva numiri de ape şi locuri ca "Pârâiaşul Sfantului Andrei", "Apa Sfântului" sau "Peştera Sfântului Andrei”, scrie pr.prod.dr. Mircea Păcurariu pe site-ul crestinortodox.ro.