Secrete, tradari, spioni. Razboiul secret pe teritoriul romanesc.(VI)


   Stefan cel Mare, unul dintre domnitorii in timpul caruia, in istoria Romaniei au fost inscrise cu sange, numeroase pagini de glorie. Timp de aproape jumatate de secol, Stefan cel Mare si Sfant, a uimit pe contemporanii sai prin maiestria cu care a condus destinele Moldovei. Chiar cronicarii turci, care aveau motive temeinice sa-l ponegreasca, l-au laudat atunci cand s-au referit la calitatile sale de commandant de osti. Astfel, intr-o cronica anonima in care au fost prezentate faptele sultanului Baiazid al II-lea, vorbindu-se si despre domnul Moldovei, se arata ca “Istefen-bei” era “om foarte dibaci si mare mester in luptele impotriva ghiaurilor”.

Atat de mare a fost ecoul victoriilor obtinute impotriva turcilor, incat cronicarul Dlugosz spunea: “O, barbat demn de admirat, intru nimic inferior conducatorilor eroici pe care atat ii admiram, care cel dintai dintre principii lumii a repurtat in zilele noastre o victorie atat de stralucita impotriva turcilor. Dupa parerea mea, el este cel mai vrednic sa i se incredinteze conducerea si stapanirea lumii si mai ales functiunea de comandant si conducator contra turcilor, cu sfatul comun, intelegerea si hotararea crestinilor, pe cand ceilalti regi si principi crestini trandavesc in lene, in desfranari si lupte civile”.

Ca Stefan cel Mare a fost o personalitate a vremurilor sale, rezulta si din scrisoarea ce i-a fost trimisa de papa Sixt al IV-lea dupa victoria de la Vaslui, scrisoare in care se arata: “Faptele tale savarsite pana acum cu intelepciune si vitejie contra turcilor infideli, inamici comuni, au adus atata celebritate numelui tau, incat esti in gura tuturor si esti de catre toti foarte laudat”.

Desi Stefan cel Mare, fara niciun dubiu, a fost un geniu militar si politic, el a avut in spatele sau un serviciu de informatii-contrainformatii redutabil, ce l-a ajutat a se mentine la putere multi ani, ceea ce pe atunci era ceva rarisim. Pe parcursul a catorva capitole, vom incerca sa prezentam rolul acestor Servicii, bazandu-ne pe izvoare documentare extrem de serioase.

Inca din anii copilariei, cand pribegea cu tatal sau Bogdan al II-lea in Tara Romaneasca si in Transilvania, Stefan a avut posibilitatea sa observe influenta activitatii informative si a stratagemelor asupra desfasurarii evenimentelor istorice. Aceasta posibilitate s-a amplificat dupa ce tatal sau a ocupat tronul Moldovei cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care se straduia sa infaptuiasca unitatea de lupta a romanilor din cele trei principate impotriva ofensivei turcesti.

Imediat dupa urcarea lui Bogdan al II-lea pe tronul Moldovei, un alt pretendent la domnie, Alexandrel, insotit de o puternica armata polona si sprijinit de unii boieri moldoveni, a patruns in tara pe la Hotin. Fiind nepregatit sa faca fata unui atac prin surprindere, Bogdan al II-lea s-a retras in sudul Moldovei, unde se bucura de sprijinul razesilor si al rudelor sale, care aveau mai multe mosii in aceasta parte a tarii. Urmarind pe domn, care reusise sa-si stranga armata si s-o cantoneze in codrii Crasnei, oastea polona a coborat de la Hotin pana in regiunea Husilor, unde conducatorul sau a primit de la Bogdan al II-lea o solie de pace. In schimbul recunoasterii sale ca domn al Moldovei si al asigurarii pacii, Bogdan al II-lea se oferea sa plateasca anual regelui polon suma de 70000 de galbeni –o suma fabuloasa pentru acele timpuri.

Vazand ca de la Bogdan al II-lea pot obtine fara sacrificii mai mult decat ar fi primit de la Alexandrel daca ar fi reusit prin lupta sa-l inscauneze domn, polonii au acceptat oferta si au inceput retragerea. Ei n-au banuit ca promisiunile extrem de avantajoase facute de Bogdan al II-lea constituiau momeala cu ajutorul careia urmau sa fie atrasi in codrii Crasnei, unde moldovenii ii asteptau pregatiti de lupta. Polonii au avut insa norocul ca un boier tradator, boier moldovean, le-a dezvaluit cursa intinsa de Bogdan si, inainte de a patrunde in padure, au luat masurile necesare. In astfel de imprejurari, elementul surpriza nu s-a mai realizat. A fost acest boier in slujba polonilor, sau era doar un simplu tradator? Posibil!



Cu toate acestea insa, la 6 septembrie 1450, Bogdan al II-lea a reusit sa obtina victoria, iar batalia din codrii Crasnei a oferit tanarului Stefan prilejul sa traga concluziile necesare cu privire la consecintele negative ale divulgarii secretului operatiilor. Trebuie sa mentionam faptul ca acest boier tradator, a fost descoperit de catre oamenii lui Bogdan si…decapitat.

In 1451, Petru Aron, fiul lui Alexandru cel Bun si frate cu Bogdan al II-lea, insotit de armata polona, astepta la hotarul de nord al tarii sa i se iveasca un prilej favorabil pentru a-si ucide fratele si a ocupa tronul Moldovei. Prin iscoadele sale, Petru Aron a aflat ca la 16 octombrie 1451, domnitorul Bogdan al II-lea va merge la nunta unei rude in satul Reuseni din apropierea Sucevei. In noaptea nuntii, Petru Aron, insotit de 100 de calareti a ajuns la locul petrecerii si, prin viclesug, a reusit sa-l scoata pe Bogdan al II-lea dintre nuntasi si garzile sale, si sa-i taie capul. A avut Petru Aron informatori in randul apropiatilor lui Bogdan al II-lea, sau chiar in randul garzilor acestuia? Cu siguranta, DA! A fost acesta un complot bine pus la punct si atent organizat? Cu siguranta, DA!

Insa, fiind INFORMAT in ultimul moment (din pacate prea tarziu pentru tatal sau. Insa, pe parcursul intregii sale domnii, Stefan cel Mare a fost obsedat de comploturi si tradari, creandu-si un Serviciu Secret foarte eficient, capabil sa tina sub control boierii) si intuind pericolul in care se afla, Stefan a disparut imediat. Se spune ca acesta ar fi fugit spre Tara de Jos, unde avea rude. Acolo dandu-si seama ca ar putea fi ajuns din urma de catre ostasii lui Petru Aron, tanarul Stefan, profitand de neatentia unor carutasi care mergeau pe drum cu carutele pline cu saci si cu paie, s-a ascuns intr-o caruta cu paie. Cand ostasii lui Petru Aron au trecut pe langa carute si-au infipt sulitele in paie pentru a verifica daca este cineva ascuns acolo. Neauzind niciun tipat de durere, ei au plecat sa caute pe Stefan in alta parte. Dupa o bucata de drum, un carutas, observand ca din caruta lui picura sange, a cautat in paie si a gasit pe Stefan ranit la sold. Admirand taria adolescentului, carutasii l-au ingrijit si l-au dus cu ei pana laGalati.

In perioada 1451-1457 se presupune ca Stefan a pribegit in Transilvania si in Tara Romaneasca, unde avea rude. Atat la curtea lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Transilvaniei, cat si la curtea lui Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti, tanarul Stefan a gasit conditii prielnice desavarsirii pregatirii sale politice si militare.

Petru Aron, fiind informat despre planul domnului Tarii Romanesti si al lui Iancu de Hunedoara de a-l ajuta pe Stefan sa ocupe tronul Moldovei, a trimis la Vlad Tepes pe logofatul Mihu cu misiunea de a-l convinge fie sa extradeze pe tanarul sau rival, fie sa nu-i acorde sprijin pentru a patrunde in Moldova. Era acest logofat Mihu, mai mult decat un simplu emisar? Cu siguranta, DA! Fiindca asemenea misiuni nu erau incredintate oricui si doar oamenilor pregatiti si loiali. Avea Petru Aron un serviciu de informatii eficient? Cu siguranta, DA! Un lucru este sigur, si anume faptul ca o asemenea eficienta, nu se dobandeste peste noapte. Deci, ca urmare, este foarte probabil ca Petru Aron sa FI MOSTENIT acest Serviciu, ce ulterior va apara interesele lui Stefan cel Mare timp de multi ani.

Misiunea logofatului Mihu la curtea lui Vlad Tepes n-a avut succesul scontat, fiindca in primavara anului 1457, Stefan, insotit de 1000 de calareti pusi la dispozitie de catre domnul Tarii Romanesti, a patruns in sudul Moldovei, unde i s-au alaturat boierul Sendrea (se pare ca acesta ulterior, v-a ocupa o functie importanta in Serviciul lui Stefan cel Mare), portarul Sucevei, impreuna cu fratele sau Ivanco si cu alte rude ale lui Stefan. In scurt timp Stefan si-a format o oaste de 5000-6000 de calareti, cu ajutorul careia la 12 aprilie 1457 a invins pe Petru Aron in lupta de la Doljesti. Si in cea de-a doua batalie, de la Orbic, victoria a fost tot de partea lui Stefan, iar Petru Aron a fugit in Polonia. Insa, Stefan nu l-a uitat, si vom vedea in cele ce urmeaza!

Pentru a rapi dusmanului sau posibilitatea de a obtine ajutor armat de la poloni si a-si consolida domnia, imediat dupa ce a fost ales domn de catre mitropolit si boieri, Stefan cel Mare a initiat (cel mai probabil sfatuit!) mai multe actiuni diplomatice in vederea incheierii unui tratat de alianta cu regele Cazimir al Poloniei. Succesul obtinut de DIPLOMATIA tanarului domn a determinat pe Petru Aron sa paraseasca Polonia si sa caute sprijin la Matei Corvin, regele Ungariei, care nu se gasea in relatii bune nici cu regele Cazimir, nici cu imparatul Frederic al III-lea al Germaniei, cu care de asemenea Stefan cel Mare stabilise relatii diplomatice.

Stefan cel Mare, inca de la inceputul domniei sale, a intarit activitatea informativa si contrainformativa, ceea ce avea sa-i foloseasca in anii zbuciumati ce vor veni. Agentii sai, raspanditi in toate tarile vecine, il tineau la curent cu ceea ce se punea la cale acolo nu numai impotriva sa, ci si impotriva altor state, atragandu-si admiratia multor domni straini. Volumul informatiilor ci mai ales CALITATEA LOR, i-au permis sa faca schimburi de informatii (ceea ce nu era deloc uzual pe atunci) cu aliatii sai, dar si cu alte state. Despre toate acestea insa si despre capabilitatile si eficienta Serviciului sau de informatii/contrainformatii, vom continua a vorbi in episodul urmator.

Va urma,

Share on Google Plus

About Omae Bazooka