Nicolae Constantin Paulescu, geniul caruia i-a fost furata inventarea insulinei.


Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, Bucuresti d. 19 iulie 1931, Bucuresti), om de stiinta român, medic si fiziolog, profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, a descoperit hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, numit mai târziu Insulina.

Înca din anii liceului, a dovedit o deosebita înclinare pentru stiitele naturale, pentru fizica si chimie, precum si pentru limbile straine, clasice si moderne. Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obtinând în 1897 titlul de Doctor în Medicina cu teza "Recherches sur la structure de la rate" ("Cercetari asupra structurii splinei"). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern (1891-1894), apoi ca intern (1894-1897) si ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours (1897-1900). În anii 1897-1898 a urmat Si cursurile de chimie biologica Si fiziologie generala la Facultatea de Stiite din Paris, obtinând în 1899 titlul de Doctor în Stiinte cu lucrarile "Cercetari experimentale asupra modificarilor ritmului miscarilor respiratorii si cardiace sub influeta diverselor pozitii ale corpului" si "Cauzele determinante Si mecanismul mortii rapide consecutiva trecerii de la pozitia orizontala la cea verticala". În anul 1901, obtine la Universitatea din Paris al doilea doctorat în Stiite cu dizertatia "Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante" ("Studiu comparativ asupra actiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii").

În anul 1900 se reîntoarce în tara si este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si Director al Clinicii de Medicina interna de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucuresti.

Nicolae Paulescu a desfasurat o remarcabila activitate de cercetare stiitifica în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimilitia nutritiva, coagularea sângelui, mecanismul mortii subite S.a. În 1906 a elaborat o metoda originala de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporala, care ulterior va fi aplicata în chirurgia hipofizei la om.

Se cunoaste mai putin astazi faptul ca Nicolae Paulescu era creationist.

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societatii de Biologie, Nicolae Paulescu prezinta în patru comunicari rezultatele cercetarilor sale privind actiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet. Aceste comunicari au fost publicate în "Comptes rendues des séances de la Société de Biologie et de ses filiales", 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu publica descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumeSte pancreina, Si în revista de specialitate din Belgia, "Archives Internationales de Physiologie", vol. XVII, într-un articol care a aparut la 31 august 1921, sub titlul: "Recherches sur le rôle du pancréas dans l'assimilation nutritive". DeSi aceste publicatii au precedat cu 8-10 luni enutarea de catre Fr. Grant Banting Si Ch.Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire data principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie Si medicina din anul 1923 a fost acordat cercetatorilor canadieni.

Raspunzând campaniei internationale de restabilire a adevarului initiata de fiziologul scotian Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaSte în 1969 meritele si prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A.W.K. Tiselius, directorul Institutului Nobel, deplânge situatia din 1923, dar - conform statutelor Comitetului - exclude posibilitatea unei reparatii oficiale, exprimându-Si doar sperata ca "opera de pionerat" a lui Paulescu va fi elogiata cum se cuvine de forurile Stiitifice internationale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, aceste foruri au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului român. În cartea "The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin" (1976), profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atesta meritele lui Paulescu.

În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.

Imaginea omului de Stiinta Nicolae Paulescu este umbrita de opiniile sale ideologice de extrema dreapta, exprimate în numeroase scrieri - de pilda "Spitalul, coranul, talmudul, cahalul Si francmasoneria" - Si în articolele cu titluri provocatoare ca "Complotul iudeo-masonic împotriva natiunii române" sau "Evreii Si alcoolismul". Din pricina atitudinii politice a lui Paulescu au avut loc în vara anului 2003 proteste împotriva dezvelirii unui bust al lui Paulescu la Spitalul "Hôtel Dieu" din Paris. 

Profesorul Nicolae Cajal, în acel timp presedinte al Sectiei Medicale a Academiei Române Si presedinte al Comunitatii Evreiesti din România, i-a luat apararea lui Paulescu, sustinând: "...Personal nu împartasesc asemenea conceptii (opiniile ideologice ale lui Paulescu, n.n.), nu am cum, si într-un fel, pentru mine, e dramatica aceasta situatie. Însa din acest motiv nu am voie sa neg meritele stiitifice reale ale lui Nicolae Paulescu, aportul sau cu totul deosebit la sanatate a oamenilor si cred ca nimeni nu are un asemenea drept".